Creare magazin online

Liberarea de raspundere juridica in Republica Moldova.

Liberarea de raspundere juridica penala.

Analiza problemelor pe scurt.

  1. Liberarea de răspundere penală a minorilor prevăzută de art.54 CP al RM este o instituţie a dreptului penal a cărei menire socială este reeducarea infractorilor minori în afara limitelor răspunderii penale prin aplicarea măsurilor educative. Această modalitate de liberare de răspundere penală nu exclude liberarea minorilor care au comis infracţiuni potrivit celorlalte modalităţi de liberare prevăzute de Legea penală a RM, ea fiind strict aplicabilă persoanelor care la momentul luării deciziei de liberare nu au atins vârstă de 18 ani. Deci vârsta de până la 18 ani prevăzută în art.54 CP al RM trebuie să fie prezentă atât la momentul comiterii infracţiunii cât şi la momentul liberării de răspundere penală.
  2. Prezenţa condiţiei „săvârşirea infracţiunii pentru prima oară” în dispoziţia art.54 CP al RM reduce esenţial potenţialul de reeducare al minorilor infractori în afara limitelor răspunderii penale prin aplicarea măsurilor educative, respectiv reduce şi aplicabilitatea acestei modalităţi de liberare de răspundere penală. În acest context propunem excluderea cuvintelor „pentru prima oară” din conţinutul art.54 CP al RM.
  3. Actuala procedură de revocare a măsurilor educative prevăzute la art.104 CP al RM aplicate minorilor liberaţi de răspundere penală nu corespunde principiilor fundamentale ale legislaţiei penale naţionale, în special contravine principiului dublei incriminări pentru aceeaşi faptă stipulat în art.7 CP al RM şi art.22 CPP al RM. Este inadmisibilă reluarea urmăririi penale încetate în temeiul liberării de răspundere penală în lipsa unor fapte noi ori recent descoperite sau a unui viciu fundamental din cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea pronunţată. Eschivarea sistematică a minorului de la măsurile educative nu corespunde temeiurilor de reluarea a urmăririi penale încetate în temeiul art.54 CP.
  4. Revocarea măsurilor educative va corespunde principiilor fundamentale ale sistemului dreptului penal dacă aceste măsuri se vor aplica minorului până la liberarea lui de răspundere penală, în perioada de suspendare a urmăririi penale. Astfel liberarea de răspundere penală a minorului va fi raţională doar dacă măsurile educative aplicate au avut efect pozitiv în privinţa corectării şi reeducării acestuia. Totodată este oportună, mai întâi, revocarea, pe scară ierarhică, a măsurilor educative, celor mai blânde cu altele mai aspre, şi apoi, dacă se va ajunge la concluzia că şi cea mai severă măsură educativă este ineficientă pentru reeducarea minorului, atunci să se renunţe la liberarea lui de răspundere penală şi să fie supus reeducării prin intermediul pedepsei penale. În mod analogic ar fi cazul să se hotărască problema şi atunci când minorul căruia i-a fost deja aplicată o măsură educativă a comis din nou o infracţiune. Astfel, spre exemplu, minorul căruia i-a fost aplicat anterior măsura educativă „avertismentul” şi a comis din nou o infracţiune uşoară sau mai puţin 162 gravă, va fi încredinţat sub supraveghere sau va fi internat într-o instituţie specială de învăţământ şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.
  5. Modificările şi amendamentele legislative aduse modalităţii de liberare de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională (art.55 CP al RM) au transformat-o în „Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă şi tragerea la răspundere contravenţională”, fapt care dublează şi totodată împiedică aplicabilitatea prevederilor art.57 CP al RM „Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă”.
  6. Prin renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii se înţelege situaţia în care persoana a început pregătirea sau executarea acţiunilor orientate spre comiterea unei infracţiuni, înţelegând posibilitatea finalizării cu succes a intenţiei, însă conştient, din propria voinţă încetează activitatea criminală.
  7. Renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii se consideră definitivă în cazul în care făptaşul a abandonat executarea începută complet şi ireversibil, adică a renunţat la gândul de a relua executarea în condiţii mai favorabile.
  8. Renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii se deosebeşte de căinţa activă prin faptul că prima poate avea loc doar la etapa pregătirii sau tentativei de infracţiune până în momentul incriminării acestora iar căinţa activă poate avea loc doar după momentul incriminării faptei.
  9. Sub aspect legislativ prin căinţă activă se înţelege acele acţiuni active benevole prin care persoana care a comis o infracţiune, conducându-se de orişice impuls intern, previne, înlătură sau reduce consecinţele periculoase ale faptei incriminate sau acordă ajutor organelor de drept în descoperirea şi cercetarea acestei precum şi a altor infracţiuni, ce atrag după sine, în condiţiile prevăzute de lege liberarea de răspundere penală sau reducerea pedepsei.
  10. Autodenunţarea în sensul art.57 CP presupune sesizarea benevolă, sub orice formă de către persoana ce a comis o infracţiune a organelor de drept cu o înştiinţare despre infracţiunea comisă în cazul în care subiectul dispune de posibilitatea reală de a alege un alt comportament, neştiind dacă împotriva lui a fost sau nu iniţiată urmărirea penală.
  11. Circumstanţa „contribuţia la descoperirea infracţiunii” prevăzută în art.57 CP nu include şi aspectul cercetării infracţiunii care presupune aportul persoanei care a comis o infracţiune acordat organelor de urmărire penală în stabilirea circumstanţelor infracţiunii deja descoperite, cum ar fi cazul unei persoane reţinute în flagrant. Prin urmare în scopul optimizării prezentei modalităţi de liberare de răspundere penală propunem completarea circumstanţei vizate după cum urmează „contribuţia la descoperirea şi cercetarea infracţiunii”.
  12. Conţinutul legal al modalităţii de liberare de răspundere penală în legătură cu căinţa activă generează interpretări diferite în privinţa numărului de circumstanţe subiective necesar pentru luarea deciziei de liberare. În privinţa acestui subiect concluzionăm că pentru luarea hotărârii de liberare de răspundere penală în legătură cu căinţa activă este necesară prezenţa tuturor circumstanţelor obiectiv posibile şi nu toate cele enumerate în art.57 CP.
  13. Prevederile alin.2 al art.57 CP al RM se află în coliziune cu prevederile cazurilor de liberare de răspundere penală incluse în Partea specială a CP al RM. Totodată analiza practicii judiciare privind liberarea de răspundere penală în temeiul cazurilor de liberare din Partea specială a CP al RM demonstrează inaplicabilitatea prevederilor alin.2 al art.57 CP al RM. Încercările de a adapta prevederile alin.2 al art.57 CP al RM la prevederile cazurilor de liberare de răspundere penală incluse în Partea specială a CP al RM sunt inutile deoarece ar însemna existenţa unei norme generale ce nu ar prevede nici o condiţie în plus în privinţa aplicabilităţii cazurilor de liberare vizate. Reieşind din aceste considerente propunem excluderea alin.2 al art.57 CP al RM.
  14. Prin faptă care în rezultatul schimbării situaţiei şi-a pierdut caracterul prejudiciabil se înţelege situaţia în care la momentul comiterii fapta întrunea toate trăsăturile infracţiunii, iar la momentul cercetării şi evaluării ei în noile condiţii acesteia îi lipseşte unul din semnele esenţiale ale infracţiunii şi anume caracterul prejudiciabil.
  15. Având în vedere structura sistemului dreptului penal autohton şi caracterul discreţionar al instituţiei liberării de răspundere penală menţionăm că prescripţia tragerii la răspundere penală datorită caracterului său imperativ corespunde instituţiei înlăturării răspunderii penale. În acest context propunem ca într-o viitoare republicare a actualului Cod penal al RM locul prescripţiei tragerii la răspundere penală să fie în limitele Capitolului XI „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării”.
  16. Nu toate cazurile de liberare de răspundere penală prevăzute în Partea specială a CP corespund naturii juridice a acestei instituţii, unele din ele prin conţinutul lor, corespund şi totodată dublează prevederile circumstanţei – renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii (art.278 alin.6 CP; alin.2 art.337 CP). Din aceste considerente este raţională modificarea respectivelor prevederi astfel încât să stimuleze comportamentul pozitiv post criminal al infractorilor prin liberarea lor de răspundere penală.
  17. În scopul eficientizării potenţialului anticriminogen al unor prevederi din Partea specială a CP al RM cu privire la liberarea de răspundere penală se impune necesitatea precizării şi 164 completării lor. În acest context considerăm necesară completarea prevederilor alin.2 al art.282 CP cu încă o condiţie şi anume „contribuţia activă la dezarmarea şi încetarea activităţii acestei formaţiuni militare” Totodată considerăm întemeiată completarea alin.2 al art.282 CP şi alin.3 al art.290 CP cu precizarea „arma a fost predată organului de drept”.

Comments are closed