Creare magazin online

Povestea Sfantului Valentin, originile datei

Cea mai mare parte a istoricilor cred ca Sfantul Valentin este asociat cu Lupercaliile romane.Lupercaliile erau sarbatori anuale celebrate pe 15 februarie in onoarea lui Lupercus, zeul turmelor si al pastorilor. Aceste sarbatori marcau ziva in care sosea primavara in vechea Roma.In cinstea acestei ocazii, se organiza un fel de loterie a dragostei.Ea consta in alegerea la intamplare a numelor fetelor si ale baietilor inscrisi, astfel incat sa formeze cupluri care trebuiau sa iasa impreuna pentru tot restul anului! Uf! Un an este mult!Sper ca intamplarea brodea bine lucrurile…

Haideti sa descoperim impreuna faimoasele Lupercalii romane.Romanii, cam iubitori de chefuri, se stie, fixasera data de 15 februarie pentru aceste festivitati, orientate intru totul catre fertilitate, catre fecunditate, pe scurt, catre Dragoste…Pentru ca, coincidenta sau nu, este perioada, cel putin in centrul imperiului roman, in care pasarile isi incep paradele amoroase.Totusi, in Galia, ele nu raman mai prejos, asa cum o atesta proverbul „In februarie, fiecare pasare cauta sa-si faca cuibul ei. Proverb mai bine adaptat, in orice caz, decat „La Sfantul Valentin, toate vanturile sunt la pupa”!

Pe scurt, Lupercaliile ar proveni de la Lupercus, zeu al fecunditatii si, de asemenea, zeu al turmelor, sau, bineinteles, mai direct de la /upus, lup.Pentru ca nu trebuie uitat ca Romulus si Remus, cei doi gemeni celebrissimi, co-fondatori ai Romei, nu au supravietuit decat gratie laptelui dat de o lupoaica.Conform legendei lui Romulus, aceasta lupoaica, care tocmai fatase, a luat la sanul sau hranitor pe cei doi copii abandonati intr-un cos pe apele Tibrului, si i-a dus la poalele acelei grote din muntele Palatin, una dintre cele sapte coline romane, locuite de catre lupoaica. Aceasta adoptie momentana facuta de catre salbatica fiara care i-a hranit si veneratia adusa zeului fecunditatii practicata in acesta loc au dat numele grotei, grota lui Lupercal. Reamintim ca cei doi frati atunci aliati au hotarat sa fondeze o noua cetate la poalele Palatinului. Suntem deci in 753 i.Hr.

Festivitatile care au decurs la Roma erau fixate pentru 15 februarie si celebrau, asadar, fertilitatea, insotite fiind, bineinteles, de festine si de orgii variate. Atractia festivitatilor, „cursa lupercilor” in jurul Muntelui Palatin unde se situeaza grota, consta in biciuirea de catre barbati a femeilor cu niste bice facute din piei de animale sugrumate, ceea ce trebuia sa le aduca fertilitatea si nasterea… fara dureri, pentru ca biciuirea le asigura, fara indoiala, imunitatea. Lupercaliile uitate astazi au avut viata grea pana in secolul al V-lea, cand Roma in declin, pe cale de a deveni o adunatura de ruine, a devenit crestina, si chiar capitala a lumii crestine, unde isi are tronul succesorul Sfantului Pavel. Gelaziu intaiul, cel de-al 48-lea papa (ei, da, deja), din 492 si pana in 496, stalp al primatului bisericii romane si initiator al sarbatorii catolice a Intrarii in Biserica, aboleste de asemenea aceasta sarbatoare pur pagana, asociind-o cu sarbatoarea cea mai apropiata in calendarul sfintilor: sarbatoarea Sfantului Valentin.Dar cine era acesta Sfant, promovat astfel si ca patron al indragostitilor?

Povestea Sfantului Valentin, originile datei

Comments are closed