tinctura din plante medicinale
tinctura din plante medicinale

In general, plantele medicinale  sunt folosite ca medicamente sau trafnsformate în medicamente prin trei metode tradiţionale: infuzând planta în apă (ceaiuri, infuzii, decocturi, spălături, beri sau băi “de aburi), infuzând planta în alcool sau  într-o combinaţie alcool-ap.(tincturi, extracte fluide şi, când sunt diluate,spălături sau spray-uri) transferând pudra obţinută din plantă într-o bază uleioasă (alifii sau uleiuri), folosind planta însăşi (mâncată întreagă, măcinată şi presărată pe răni, în capsule, inhalată sau arsă) sau distilând şi utilizând uleiul esenţial al plantei. Există, desigur, şi alte medii în care plantele pot fi macerate pentru a fi folosite ca medicament; oţetul, glicerina şi mierea sunt trei dintre acestea, deosebit de bune. Ele vor extrage calităţile medicinale ale plantei în diferite grade. Planta întreagă, apa şi alcoolul sunt cele mai puternice; glicerina şi mierea vin pe locul doi, iar oţetul şi uleiul, pe trei. Extracţiile în glicerină şi miere sunt extrem de folositoare pentru copii, graţie gustului dulce.

PREPARAREA UNEI TINCTURI din PLANTE MEDICINALE

O tinctură din plante medicinale se prepară scufundând planta proaspătă sau uscată în alcool  pur sau într-un amestec de alcool şi apă. Alcoolul este extractiv: trage în el toată apa din plante. Tinctura rezultată este un amestec de apă şi alcool. Cu plante proaspete, tinctura lichidă este în general egală cu cantitatea de lichid adăugată la început. Cu plantă uscată, mai ales rădăcini, volumul final este adesea mult mai mic  decât cel de la început. Depozitaţi tincturile în recipiente păstrate la întuneric şi răcoare. Tincturile pe bază de alcool durează în general mai mulţi ani. Date fiind termenul de valabilitate şi uşurinţa preparării, mulţi botanişti preferă tincturile capsulelor şi infuziilor. Tincturile din diverse plante pot fi combinate pentru a prepara amestecuri (deşi câteva substanţe răşinoase, cum ar fi smirna şi propolisul, nu se combină bine).