Un laborator de recoltare şi analiză a sângelui implică un personal calificat, cabinete specializate pe categorii de afecţiuni, substanţe anticoagulante şi reactivi, dar şi o serie de consumabile medicale al căror stoc trebuie alimentat constant.

Analizele de sânge sunt etapizate, în primul rând, pe acţiunile vizibile pacienţilor şi pe cele care au loc după ce aceştia părăsesc cabinetul. În spatele uşilor de laborator, urmează ca recolta să fie împărţită între hematologie, biochimie, imunologie şi bacteriologie. Apoi, în cazul în care este găsit un virus ce poate fi tratat cu antibiotice, se poate trece la o etapă mai puţin cunoscută, antibiograma.

Importanţa tuburilor de recoltare a sângelui

Atunci când pacienţilor li se recoltează sânge, probele sunt depozitate în mai multe tipuri de tuburi, în funcţie de analizele dorite şi de cabinetul care se ocupă de acestea. Dacă pacientul a cerut verificarea glicemiei, a VSH-ului, gradul de coagulare a sângelui, analize de biochimie sau hematologie, fiecare dintre acestea înseamnă tuburi recoltare sânge diferite.

Însă, atunci când pacienţii vor să verifice existenţa unui virus în organism sau caracteristicile sale, se îndreaptă către cabinetul de bacteriologie. Acolo se examinează bacteriile, trăsăturile lor şi se caută soluţii de tratamnent. Pentru aceste situaţii există un alt tip de analiză, despre care vom vorbi mai jos.

Antibiograma, analiza care face legătura între virus şi tratament

Antibiograma este analiza de laborator ce analizează sensibilitatea unor bacterii descoperite la mai multe tipuri de antibiotice. În urma acesteia, se determină, într-un mod personalizat, ce tratament poate vindeca o infecţie de ordin microbian. Rezultatul unei antibiograme îl determină pe medic să aleagă un tratament corespunzător, în funcţie de substanţa chimică ce a distrus bacteria, în proba recoltată.

Mai multe tipuri de sulfamide şi antibiotice sunt aplicate pe mostrele de sânge, apoi ţinute la păstrare între 12 şi 18 ore, astfel încât să se poată monitoriza reacţia bacteriilor. De preferat este ca antibioticul fie să oprească dezvoltarea microbului, iar organismul uman să îl distrugă, fie să îl anihileze direct.

În zilele noastre, majoritatea pacienţilor fie au luat, în trecut, antibiotice fără să fi mers la un medic, fie s-au intersectat cu acestea de-a lungul vieţii, ca urmare a unei vizite la medic. De aceea, eficienţa antibiogramei este incontestabilă. Dacă analiza oferă perspectiva unui tratament personalizat, şansele ca acesta să funcţioneze cresc considerabil faţă de tratamentele cu antibiotice „prescrise” de farmacişti.