Una dintre cele mai interesante momente din viata mea a inceput, oricat ar parea de neobisnuit, intrun magazin cu lenjerii de pat. Eram acolo cu prietena mea si cautam un cadou de nunta pentru o alta prietena ce se casatorea week-endul care urma. Dupa ce am cercetat fiecare centimetru de magazin , am decis sa ii cumparam un model de lux, cu niste broderii frumoase ce se nimerisera a contine initialele prietenei mele si ale sotului ei. Eam in drum spre casa de marca cand un barbat nu cu mult mai in varsta ca mine ne-a luat-o inainte. Putin suprata, nu am zis nimic, la urma urmei, domnul avea un singur pachet similar cu al meu, nu avea sa dureze mult.

Un mic incident la casa de marcat insa, ne-a facut pe toti neatenti si fara sa vrem am luat fiecare pachetul celuilalt. Eu insa, nu aveam sa-mi dau seama de aceasta isprava de cand cand am ajuns acasa si eram entuziasmata sa-i arat si mamei ce lenjerie frumoasa am gasit –  in ideea ca isi face o idee despre faptul ca imi doresc si eu una la fel- numai ca in pachet am gasit o lenjerie cel putin … diferita. In locul lenjeriei de pat alba din damasc si bumbac brodata cu fir de matase am gasit o lenjerie dintr-un material lucios ( cred ca era bumbac satinat, dar cum nu sunt experta in materiale textile nu voi spune nimic), intr-o culoare ciudata ce nu se incadra nici in tonurile de gri nici de bej. In pachet aveam exact genul de lenjerie pe care un burlac ar folosi-o in doritorul sau.

Cand mi-a venit acest gand in minte, mi-am dat seama ce se intamplase. Insa, cum sa repar nefacuta, era problema mea. Era cu atat mai suparata cu cat nunta prietenei mele era in vreo 3 zile si eu cheltuisem deja destui bani si nu-mi permiteam sa mai cumpar o lenjerie.

Am decis sa merg la magazin, poate cunosteau domnul care mi-o luase inainte la casa de marcat, poate era vreun client fidel sau ceva asemanator, speram eu. Nu a fost asa, a fost chiar mai bine, pentru ca se parea ca domnul platise cu cardul de credit, si cel putin am reusit sa fac rost de numele lui. Acum nu-mi mai trebuia decat sa il caut prin oras, sau pe Facebook, pentru a-i spune ce s-a intamplat si a-mi returna lenjeria prietenei mele.

l-am gasit intr-un final pe internet si am reusit s ma intalnesc cu el. A fost bucuros sa afle ca am reusit sa-l gasesc pentru ca si el incercase sa dea de mine, pentru ca realizase ca lenjeria aceea era destul de scumpa si era cazul sa o returneze. Mi-a zis ca se gandise sa se intoarca la magazin si sa o lase acolo pentru mine, dar nu era sigur ca voi mai veni.

Ce pot sa spun este ca 6 luni mai tarziu m-a cerut in casatorie si acum prietenele mele cauta lenjerii de pat pentru mine,  de la acelasi magazin. Cine stie, poate da norocul si peste ele!