Accidentele la locul demuncă pot fi definite ca fiind: “vătămări corporale ale organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, invaliditate sau deces.
Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;
b) după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporară de muncă (max. 30 de zile), accidente care produc invaliditate şi accidente mortale;
c) după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin iradiere sau combinate;
d) după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple;
e) după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu localizări multiple;
f) după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele pot proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului. Sanatatea si siguranta in constructii este prima pe care trebuie sa o luam in considerare.
Evaluarea Riscurilor de catre persoane autorizate pot prevenii diverse accidente si esecuri a operatiunilor. Riscurile care pot produce accidente în pensiunile turistice şi agroturiatice se pot rezuma la următoarele:
- riscuri mecanice: tăieturi, striviri, fracturi, înţepături ş.a. care sunt cauzate de diverse corpuri în mişcare, obiecte tăioase, plante cu ţepi, cositul manual şi mecanic, de animale;
- riscuri termice: arsuri cauzate de flăcările de la sobe, de obiecte lichide fierbinţi, radiaţii calorice intense,plite,gratare etc;
- riscuri electrice: electrocutări sau arsuri provocate de trecerea curentului electric de o anumită tensiune şi intensitate în organism,
- riscuri chimice: manevrări de erbicide, insecticide provocate de substanţe toxice, caustice, medicamente neindicate sau în doze neadmise;
- riscuri combinate determinate de diverse şocuri mecanice, termice, chimice
Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se folosesc câteva metode.
- a) Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu ajutorul lor se determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul mediu al zilelor de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.
- b) Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin semne convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în scopul determinării cauzelor care le-au generat.
- c) Metoda monografică constă în studierea tehnologiilor, a echipamentelor şi mobilierului, a condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a cauzelor care le-au provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda cea mai eficientă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de prevenire a accidentelor si a bolilor profesionale se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
– Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate, ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.