La nivelul Uniunii Europene
La nivelul Uniunii Europene s-a adoptat în data de 12 iunie 1989 Directiva cadru cu privire la S.S.M. – SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA (PROTECTIA MUNCII), Directiva nr. 89/391/CEE. Aceasta directivă reprezintă cadrul juridic general în această materie. Preambulul său stabilește că “ameliorarea securității, a igienei și a sănătății muncitorilor reprezintă un obiectiv ce nu poate fi subordonat considerațiilor de factură pur economică”. Directiva-cadru trebuia transpusă în legislaţia naţională până la sfârşitul anului 1992. Repercusiunile transpunerii în sistemele juridice naţionale au variat de la un stat membru la altul. În unele state membre, directiva-cadru a avut consecinţe juridice considerabile ca urmare a unei legislaţii naţionale inadecvate, în timp ce în altele nu au fost necesare ajustări majore.
La nivel național a fost promulgată Legea 319/2006 ce se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților acestora. Aceasta instituie măsuri privind promovarea îmbunătățirii semnificative a securității și sănătății în muncă, protectia muncii, stabilind principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securității lucratorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, cât și direcțiile generale de acțiune pentru implementarea principiilor respective. Evaluarea riscurilor la locul de munca constituie siguranta profesionala muncitorilor in caz de accidentare.
În sensul aceste legi, articolul 5 ne arată următoarele definiții:
- lucrător este persoana angajată de către un angajator, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuărcii stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;
- angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă, ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;
- alți participanți la procesul de muncă sunt persoanele aflate în întreprindere, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale, în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
- reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor este persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor în munca;
- stagiu de practică constă în instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialității în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și șomerii în perioada de reconversie profesională.
Fac excepție de la aplicarea legii cazurile în care particularitățiile inerente anumitor activități specifice din serviciile publice, cum ar fi forțele armate, poliția, precum și cazurile de dezastre naturale, inundații. In aceste situații, instituțiile publice în cauză vor organiza, coordona și controla activitatea de securitate și sănătate în muncă, prin serviciile de prevenire și protecție create, acestea având dreptul să elaboreze reglementări proprii pentru aplicarea Legii 319/2006.