Infractiunea are urmatoarele trasaturi principale:

1) Fapta care prezinta pericol social;

2) Fapta savarsita cu vinovatie;

3) Fapta prevazuta de legea penala.

1. Trasaturile esentiale ale faptei nu se pot analiza fara sa se stie ce este fapta ca atare, deoarece infractiunea se caracterizeaza, in primul rand, prin aceea ca este o fapta, adica o manifestare reala a faptuitorului in sfera relatiilor sociale, cu o existenta obiectiva care poate sa puna in pericol valorile sociale ocrotite de lege. Fapta ca atare poate consta in: actiune sau inactiune. De asemenea, fapta trebuie sa prezinte pericol social, revelat sub formele: generic si concret.

2. A doua trasatura esentiala a infractiunii este savarsirea faptei cu vinovatie,  prevazuta in Codul Penal. Vinovatia vizeaza latura subiectiva a infractiunii si este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta si vointa. De asemenea, vointa are doua forme principale, fiind vorba despre intentie si culpa. Insa, la aceste forme se poate adauga si forma mixta, caracteristica unor infractiuni, denumita intentie depasita (praeterintentie). Doar in cazurile in care legea prevede expres, fapta realizata din culpa constituie infractiune. Aceasta prevedere a faptei trebuie sa fie reala, efectiva.

In Codul penal, culpa nu se defineste insa sunt aratate modalitatile sale. “Fapta este savarsita din culpa cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce”. Despre culpa cu prevedere se poate vorbi in situatia in care infractorul detine reprezentarea unui rezultat periculos din punct de vedere social al faptei sale, insa nu accepta acest rezultat si spera in mod superficial ca el nu se produce. Despre culpa simpla se poate vorbi in situatia in care cel care a infaptuit infractiunea nu a prevazut rezultatul faptei sale, in conditiile in care trebuia si putea sa il prevada. Pe de alta parte, intentia depasita reprezinta o forma mixta de vinovatie ce cuprinde coroborarea culpei cu intentia.

3. In codul penal se prevad faptele ce constituie infractiuni, pedepsele generale, dar si circumstantele atenuante sau agravante.