1. Ritualurile funerare timpurii
Istoria serviciilor funerare este de fapt istoria omenirii. Obiceiurile funerare sunt la fel de vechi ca si civilizatia in sine. Fiecare cultura si civilizatie are trei lucruri in comun atunci cand vine vorba despre moarte:
– ritualuri funerare specifice si slujbe
– un loc sacru pentru cei decedati
– obiceiuri in memoria celor adormiti.
Cercetatorii au descoperit morminte vechi datand din anul 60 000 inainte de Hristos, cand se pare ca oamenii din Neanderthal erau inmormantati cu corne de cerb si bucati de flori, lucruri ce indica faptul ca stramosii nostri avea inca de atunci un anumit ritual de inmormantare si pomenire a celor decedati. Ei isi ingropau mortii cu ritualuri si slujbe in mod instinctiv, caci este evident ca la acea vreme nu avea cunoastinte atat de avansate.
2. Ce rol avea frica in timpul serviciile funerare?
Omul primitiv traia intr-o lume a fricii. El reactiona cu frica la fenomenele naturale, iar mai apoi a inceput sa atribuie evenimentele din viata sa unei fiinte puternice superioare. Desi am putea gasi obiceiurile funerare stravechi ciudate si chiar respingatoare in unele cazuri, este evident ca ele au aparut dintr-un motiv anume. De teama spiritelor rele, oamenii care traiau in triburi obisnuiau sa-si incinereze mortii.
Teama aceasta de spiritele rele a dus la dezvoltarea gandirii religioase.
In unele culturi daca persoanele intrau in contact cu o persoana decedata era dat la o parte pentru ca era considerat intinat. Pentru majoritatea persoanelor un trup neinsufletit reprezinta un subiect tabu. In credinta ebraica, mortii erau considerati nevurati iar orice persoana care intra in contact cu un trup neinsufletit era catalogat ca necurat.
Si in scripturile persane vechi era stipulata o credinta similara. Orice persoana care atingea un trup mort urma sa fie considerat lipsit de putere. Se considera ca aceasta paralizie era provocata de spiritele rele care erau asociate cu trupul neinsufletit.
Sacrificiile intr-un fel sau altul erau oferite pentru onorarea mortilor, iar uneori cei vii consideraru ca ele au puterea de a potoli spiritele.
In unele culturi, aceste sacrificii ale animalelor aveau sa fie de folos defunctului in lumea nevazuta. Auto-mutilarea, cum ar fi taierea unui deget de la picior sau de la mana era un alt semn de sacrificiu pentru respectul celui decedat.
In Africa, dupa moartea unui rege, oamenii obisnuiau sa sacrifice caini, cai sau sclavi. In Japonia unul din obiceiurile straveciu spunea ca la moartea unui nobil de rang mare era nevoie ca douazeci sau treizeci de sclavi sa-si faca Hara Kiri.
Acestea sunt cateva ritualuri si servicii funerare ciudate si chiar respingatoare din cele mai vechi timpuri.