Codul muncii
Codul muncii prevede că angajatorii au obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicina muncii, care poate fi un serviciu autoom organizat de angajator sau unul asigurat de o asociație patronală.
Principalul rol în acest serviciu îl are medicul de medicina muncii. El este salariat, atestat în profesia sa, titular al unui contract de muncă, încheiat cu un angajator sau cu o asociație patronală.
Legea 418/2004 este cea care reglementează statutul profesional al medicului de medicina muncii. Prin S.S.M. – SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA (PROTECTIA MUNCII) se coordoneaza si controleaza prevederile ce decurg din legislatia Nationala, Europeana si din conventiile Organizatiei Internationale a Muncii.
În conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, medicul de medicina muncii este principalul consilier al angajatorului și al reprezentanțiilor angajaților în probleme de promovare a sănătății în muncă și în îmbunătățirea mediului de muncă.
Principalele sale atribuții sunt:
- identifică factorii de risc și participă la acțiunile de evacuare a acestora;
- supraveghează sănătatea angajaților;
- organizează primul ajutor și tratamentul de urgență;
- face recomandări cu privire la organizarea muncii, amenajarea ergonomică a locului de muncă, utilizarea în condiții de securitate a substanțelor folosite în procesul muncii, precum și repartizarea sarcinilor de muncă, ținând seama de capacitatea și aptitudinile angajaților de a le executa;
- consiliază angajatorul asupra unei buni adaptări a muncii la posibilitățile angajatului în circumstanțele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei gravide, mame în perioada de alăptare, adolescenți, vârstnici și persoane cu handicap.
Cu privire la supravegherea stării de sănătate a salariaților, medicul de medicina muncii:
- efectuează examinări medicale la încadrarea în muncă, de adaptare, periodice, la reluarea muncii și la încetarea activității profesionale în respectivul loc de muncă;
- coordonează monitorizarea biologică a expunerii profesionale și a efectelor biologice consecutive expunerii, după o prealabilă selecție a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate și a valorii lor predictive;
- ține evidența și supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesie și supraveghează bolile cronice în relația cu munca;
- declară cazurile de boli profesionale, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sănătății;
- înregistrează bolile legate de profesie, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sănătății;
- stabilește aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale.
Legea 418/2004 ne arată prin art. 12 că “în cadrul comitetului de sănătate și securitate în muncă, medicul de medicină a muncii participă la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă prin următoarele acțiuni”:
- consiliază reprezentanţii angajatorului şi ai angajaţilor asupra programelor de sănătate şi securitate la locul de muncă;
- recomandă consultarea sistematică cu reprezentanţii angajaţilor în probleme de medicină şi sociologie a muncii;
- consiliază asupra modului de alegere şi definire a programelor de sănătate, securitate şi de mediu, care se vor realiza de către angajator;
- coordonează discuţiile privind sănătatea în muncă astfel încât să conducă la un acord de opinii între angajator şi reprezentanţii angajaţilor;
- consiliază asupra mijloacelor de monitorizare şi de evaluare a programelor de sănătate adaptate la locul de muncă.
Medicul de medicina muncii este subordonat administratorului doar pe linie administrativă, activitatea sa profesională fiind desfășurată fără nici o ingerință din partea acestuia.
Evaluarea riscurilor la locul de munca constituie siguranta profesionala muncitorilor in caz de accidentare.