Comunicarea reprezinta centrul de functionare al fiecarei organizatii, pe aceasta bazandu-se intelegerea, cooperarea si actiunea. La modul concret, flexibilitatea, agilitatea, creativitatea unei organizatii depind de continutul si natura comunicarii, aceasta face sa se propage informatia, satisface nevoile oamenilor si face sa avanseze lucrurile, dar tot comunicarea poate, de asemenea, sa deformeze mesaje, sa incurce lucrurile, sa nasca probleme.

Despre  comunicare organizationala a inceput sa se vorbeasca incepand cu secolul XX. Dinamica proceselor de comunicare in organizatie este multidimensionala si complexa, ca urmare a diferitelor norme, valori, tipuri de climat si scopuri propuse.

Barierele de comunicare interculturala nu constituie o problema de nedepasit. Daca interesele economice sunt foarte serioase si constientizarea acestora este foarte clara, se poate trece peste acestea. Pentru ca procesul de comunicare. sa se desfasoare in mod corespunzator, este foarte importanta recunoasterea factorilor care o pot perturba si minimizarea efectelor pe care le au.

Exista doua categorii majore de perturbatii: externe si interne. Din prima categorie fac parte: mediul fizic (locul) in care are loc comunicarea; distanta dintre cei care comunica, aceasta putand fi prea mare sau prea mica; existenta unor factori vizuali care distrag atentia celor angajati in procesul de comunicare; timpul nepotrivit pentru o comunicare eficienta, precum ora tarzie; circumstantele in care se comunica;  intreruperi frecvente si nejustificate ale procesului de comunicare; mijloace tehnice defectuase etc. Din cea de a doua categorie fac parte: factorii fiziologici; distorsiunea perceptuala; formularea defectuoasa a mesajului; si limitele individuale.

Orice organizatie isi atinge obiectivele prin eforturi ce fac necesara coordonarea membrilor, actiune posibila doar prin intermediul comunicarii. De altfel, comunicarea,  acest domeniu cu noi si noi conotatii, este unul dintre cei mai importanti factori care determina nivelul performantei atins de organizatie; mentine o organizatie in forma coerenta; si este elementul esential, „baza” oricarei activitati organizationale eficiente atat din domeniul privat, cat si cel public.